PROCEDURA APROBATĂ PRIN ORDINUL MINISTERULUI DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIEI nr. 1.394 din 13 iulie 2022, O ADEVARATA SUBJUGARE A AUTORITATILOR LOCALE

10 septembrie 2022
0 comments
Fiveplus
Posted in Evenimente
0

Scoaterea la concurs a posturilor vacante în administrația publică locală trebuie să rămână o chestiune de oportunitate strict în competența primarilor potrivit competențelor conferite de art. 155 din Codul administrativ, aprobat prin O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare;
La baza raporturilor dintre autoritățile publice locale și cele centrale ori teritoriale nu există raporturi de subordonare. Acest status quo reglementat de art. 261 din Codul administrativ este o aplicație a principiului autonomiei locale, care este nu numai un principiu de bază al dreptului administrativ, dar și un principiu constituțional (art. 119 din Constituția României), fiind prevăzut de legea fundamentală. Codul Administrativ definește noțiunea de autonomie locala in art. 5, lit. j): ”dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale la nivelul cărora sunt alese, treburile publice, in condițiile legii”.Mai mult decât atât, ca țară membră a Uniunii Europene, o procedură instituită astfel reprezintă o contrapunere nefirească cu Carta europeană a autonomiei locale.
Soluționarea prin memorandum a deblocării posturilor în administrația publică locală a apărut ca o necesitate firească de soluționare a unei situații care nu are în vedere construcția administrativă reglementată și realitățile administrative actuale.
Ideea că primul ministru aprobă ce post se scoate la concurs în comuna X reprezintă un precedent periculos, care anulează în tot ideea de autonomie locală administrativă.
Memorandumul ca act administrativ nu este reglementat între actele administrative pe care le poate emite Guvernul, în Constituția României (art. 108).
Din punct de vedere legal, imixtiunea executivului în chestiunile decizionale de oportunitate ale autorităților publice locale reprezintă o manifestare de voință în afara cadrului constituțional, fiind, în același timp, o depreciere a cadrului democratic construit prin legea fundamentală și legile organice în vigoare.
Implicarea ministrului dezvoltării în chestiune reprezintă, totodată, o ignorare completă a cadrului instituțional existent, o instituție precum Agenția Națională a Funcționarilor Publici, care gestionează evidența și managementul funcției publice și ale funcționarilor publici, dar și a personalului contractual, fiind complet ignorată în ecuația construcției juridice a procedurii ”memorandumului”.
Instituirea unei asemenea proceduri, deși aparent salvatoare, ne duce mult înainte de 1989, când, totuși chestiunile locale erau în competența ”primsecretarilor”.
Autonomia locală nu poate fi una pur declarativă, cu crearea unor așa-zise beneficii specifice doar construcțiilor etatice totalitare care mai creau breșe democratice temporare și iluzorii.
Justiția este chemată să se pronunțe în privința acestei proceduri, fiind doar o chestiune de timp până la pronunțarea unei decizii juste a puterii judecătorești, chemată să restabilească echilibrul ”check and balance” din separația puterilor în stat.